Trebuie sa faci deosebire intre sacrificiul din dragoste, care este nobil, si sinuciderea din disperare, care este josnica si vulgara... Onoarea straluceste nu in sinucidere, ci in sacrificiu.
Stalin si-a lasat fiul sa moara, prizonier la nemti, putea sa-l rascumpere, dar a preferat sa-l sacrifice pe altarul doctrinei, cata dumnezeire, la un ateu.
Īsi sacrifica multe dorinte pentru ca parintii ei sa o iubeasca si mai departe la fel cum o iubeau cand era mica, desi era constienta ca adevarata dragoste se schimba cu trecerea timpului, creste si descopera noi moduri de a se exprima.
Un individ trebuie sa se sacrifice pentru salvarea unei colectivitati, nu este vorba aici de o aritmetica stupida. E vorba de respectarea omului ca individ.